Înălţarea Domnului

inaltarea

Înălţarea Domnului cade totdeauna în Joia săptămânii a şasea după Paşti, adică la 40 de zile după Înviere. Înălţarea Domnului este una dintre cele mai vechi sărbători creştine, despre care amintesc Constituţiile Apostolice.

Înălţarea Domnului este prăznuita la 40 de zile după Înviere, în Joia din săptămână a VI-a, după Paşti. Este cunoscută în popor şi sub denumirea de Ispas. În această zi creştinii se salută cu “Hristos S-a înălţat!” şi “Adevărat S-a înălţat!”.

Hristos S-a înălţat la cer de pe Muntele Măslinilor, în văzul Apostolilor şi a doi îngeri. Îngerii le-au vorbit ucenicilor despre a doua venire a lui Hristos, ca aceştia să nu se lase copleşiţi de durerea despărţirii.

Din Sfânta Scriptură aflăm că Mântuitorul Şi-a ridicat mâinile, binecuvântându-i pe ucenici, iar pe când îi binecuvânta S-a înălţat la cer (Luca 24, 51), în timp ce un nor L-a făcut nevăzut pentru ochii lor (F.A. 1,9). Adeseori Dumnezeu le-a vorbit oamenilor din nor, fenomen prin care se manifestă energiile divine, menite să reveleze prezenta Divinităţii, dar să o şi ascundă.

Înălţarea Domnului sărbătorită în vechime odată cu Rusaliile

Cea mai veche menţiune despre sărbătoarea Înălţării Domnului o găsim la Eusebiu din Cezareea, în lucrarea “Despre sărbătoarea Paştilor”, compusă în anul 332. Din această lucrare reiese că Înălţarea Domnului era sărbătorită în acea vreme odată cu Rusaliile, la 50 de zile de la Învierea lui Hristos. Spre sfârşitul secolului al IV lea, începutul secolului V, sărbătoarea Înălţării s-a despărţit de cea a Pogorârii Sfântului Duh (Rusaliile), fiind prăznuita în a 40-a zi după Înviere, dată care va rămâne stabilită pentru totdeauna în calendarul bisericesc.

Înălţarea Domnului – deplină îndumnezeire a firii umane asumate

Înălţarea lui Hristos întru slavă şi şederea Să de-a dreapta Tatălui este chipul deplinei îndumnezeiri a umanităţii Lui. Prin toate actele Sale, întrupare, moarte, înviere El a îndumnezeit treptat firea omenească pe care a asumat-o, dar prin Înălţare a transfigurat-o pe deplin. Datorită transfigurării supreme a trupului Său, Hristos poate deveni interior celor care cred în El. Înălţarea Domnului nu înseamnă retragerea Sa din creaţie, pentru că El continua să fie prezent şi lucrător prin Sfântul Duh.

Înălţarea cu trupul la cer este o mărturie a faptului că omul a fost creat pentru veşnicie, căci Fiul nu Se înfăţişează Tatălui numai că Dumnezeu, ci şi ca Om.

Hristos prin Înălţarea Sa, nu arata doar unde trebuie să ajungă omul, ci se face cale şi putere, ca omul să ajungă la această stare. El şade pe tronul dumnezeiesc al slavei, dar şi locuieşte în inima celor ce-L iubesc. Aşa putem înţelege paradoxul: Hristos este înălţat şi în drum spre înălţare cu fiecare dintre noi.

Înălţarea Domnului în iconografie

În primul registru din icoana Înălţării Domnului este reprezentat Mântuitorul într-o mandorla, simbol al slavei dumnezeieşti. Sta aşezat pe un curcubeu şi binecuvântează cu mâna dreaptă, iar în stânga tine Sfânta Evanghelie.

În afară mandorlei sunt doi îngeri, care zboară cu braţele întinse, atingând cu mâinile lor marginea exterioară a mandorlei. Îngerii sunt prezenţi nu pentru a susţine mandorla, căci Hristos Se înalta prin propria putere dumnezeiască, ci ca semn de cinstire.

Reprezentarea Domnului purtat de îngeri este şi o icoană profetică a Celei de-a doua veniri, când va avea loc sfârşitul chipului acestei lumi şi judecata tuturor: “Bărbaţi galileieni, de ce staţi privind la cer? Acest Iisus care S-a înălţat de la voi la cer, astfel va şi veni, precum L-aţi văzut mergând la cer” (Fapte 1, 11).

În cel de-al doilea registru se afla Maica Domnului, care priveşte în faţă şi are mâinile înălţate în rugăciune. De o parte şi de alta se afla Apostolii, iar lângă Fecioara Maria stau Pavel în dreapta şi Petru în stânga. În spatele Maicii Domnului sunt doi îngeri în veşminte albe, care ţin în mâna dreaptă un toiag, iar cu stânga Îl arată pe Hristos înălţându-Se.

Chiar dacă Sfânta Scriptură nu aminteşte de prezenţa Fecioarei la Înălţarea Domnului, ea este afirmata de cântările Bisericii: “Bucură-te, Născătoare de Dumnezeu, Maica lui Hristos Dumnezeu, ca văzând astăzi pe Cel ce L-ai născut înălţându-Se de pe pământ, împreună cu îngerii L-ai mărit” (Cântarea a 9-a a canonului).

Deşi nici Pavel nu a fost prezent la Înălţarea Domnului, El este reprezentat alături de ceilalţi Apostoli în icoana Înălţării. Motivul? Cu puţin timp înainte de Înălţarea Sa, Hristos îi îndemnase pe ucenicii Săi să propovăduiască pretutindeni Evanghelia, iar Pavel a fost “vas ales, ca să poarte numele Meu înaintea neamurilor şi a regilor şi a fiilor lui Israel” (Fapte 9, 15).



Lascia un commento

Inserisci i tuoi dati qui sotto o clicca su un'icona per effettuare l'accesso:

Logo WordPress.com

Stai commentando usando il tuo account WordPress.com. Chiudi sessione / Modifica )

Foto Twitter

Stai commentando usando il tuo account Twitter. Chiudi sessione / Modifica )

Foto di Facebook

Stai commentando usando il tuo account Facebook. Chiudi sessione / Modifica )

Google+ photo

Stai commentando usando il tuo account Google+. Chiudi sessione / Modifica )

Connessione a %s...

%d blogger cliccano Mi Piace per questo: