Atunci cînd pocăința e prea tîrzie

diavoli2_0

Și a văzut pe oarecari bărbaţi negri cu chip înfricoşător călare pe cai, şi aceia negri, avînd dobe de foc în mîinile lor.

Un stareţ oarecare a mers odinioară într-o cetate ca să-şi vîndă vasele; şi s-a întîmplat de a şezut la poarta unui bo­gat ce trăgea să moară. Deci, şezînd el, lua aminte; şi a văzut pe oarecari bărbaţi negri cu chip înfricoşător călare pe cai, şi aceia negri, avînd dobe de foc în mîinile lor. Şi, ajungînd la poartă, au pus caii să stea afa­ră, iar ei au intrat; şi, văzîndu-i pe dînşii bolnavul, a strigat cu mare glas: „Doamne, miluieşte-mă şi-mi ajută!” Iar aceia i-au zis lui: „Acum, cînd a apus soarele, ţi-ai adus aminte de Dumnezeu? Pentru ce, luminînd ziua, nu L-ai căutat pe El? Acum nu mai este ţie nădejde de mîntuire, nici mîngîiere”. Şi aşa, cu sila smulgîndu-i sufletul, s-au dus.

(Everghetinosul, vol. 1-2, traducere de Ștefan Voronca, Editura Egumenița, Galați, 2009, p. 54)

 

Lascia un commento

Inserisci i tuoi dati qui sotto o clicca su un'icona per effettuare l'accesso:

Logo WordPress.com

Stai commentando usando il tuo account WordPress.com. Chiudi sessione / Modifica )

Foto Twitter

Stai commentando usando il tuo account Twitter. Chiudi sessione / Modifica )

Foto di Facebook

Stai commentando usando il tuo account Facebook. Chiudi sessione / Modifica )

Google+ photo

Stai commentando usando il tuo account Google+. Chiudi sessione / Modifica )

Connessione a %s...

%d blogger cliccano Mi Piace per questo: